Текст реферата: страница 2
etatice, grupului, o putere difuza, ori sefului sau unui grup minoritar (“puterea individualizata”), tinвnd seama de calitatile sau meritele “sefului” de traditii sau obiceiuri etc. totdeauna оnsa temeiul obiectiv al puterii preetatice, indiferent de forma acesteia, ramвne existenta comunitara si confruntarea comunitatii cu mediul ambiant. Sacralizarea si оncercarea de legitimare a puterii, detasarea ei de functiile generale ale colectivitatii, marcheaza оnceputul cristalizarii puterii si al alienarii acesteia. Statul оnca nu fusese “inventat”. necesitatea lui devenise stringenta. Autoritatea puterii nu se mai putea sprijini pe credinte sau cutume. Era necesar un cadru institutionalizat care, pe de-o parte, sa legitimeze puterea iar pe de alta parte sa-i asigure realizarea si eficacitatea. Ansamblul articulat as institutiilor si regulilor constituite оn acest scop desemneaza statul, iar puterea astfel institutionalizata este o putere etatica – puterea de stat. Statul este un concept si o realitate, desi, cum spunea Kelsen, “ca unitate nu poate fi vazut, nici auzit, nici pipait”. Paradoxal, statul este o institutie detestabila, dar si indispensabila. Necesitatea statului se resimte atunci cвnd el nu exista.
Deci cristalizarea puterii, exercitarea ei ca forma normala de organizare a colectivitatilor stabilite pe un teritoriu, acea putere suverana considerata ca reprezinta colectivitatea, apare odata cu statul.
Teoriile cu privire la legitimitatea puterii au fost variate, functie si de interesul urmarit de sustinatorii lor. Vom evoca si noi succint aceste terorii.
Desigur ca originea divina a puterii a aparut pentru a justifica imposibilitatea оntelegerii si argumentarii puterii. Detinatorii puterii era Dumnezeu, оmparatul Japoniei fiind numit “ fiul Soarelui ”.
Teoria patriarhala justifica existenta statului din familie, оn timp ce teoria patrimoniala sustine ca statul a luat fiinta din dreptul de proprietate asupra pamвntului.
Teoria contractualista, sustinuta mai ales de J.J. Russeau, T. Hobbes si J. Locke motiveaza existenta statului si a puterii sale printr-un “pact de nesupunere” a celor multi fata de rege, care le garanteaza un minim de libertate.
Teoria violentei sustine ca statul este rezultatul unui impuls din afara, al “cultului fortei” si al “spatiului vital”.
Teoria juridica a statului-natiune” sustine ca statul este personificarea juridica a unei natiuni.
Sustinatorii acestei teorii (Einstein, Carre de Malberg, Jellinek, Laband) retin diferiti factori pentru definirea unei natiuni. Astfel, conceptia germana insista pe factorii materiali si spirituali, conceptia franceza retine elementele subiective (sentimentele spirituale ce leaga membrii colectivitatii, dorinta de a trai оmpreuna).
Aceasta teorie a fost infirmata de realitatea istorica. Оn Italia si Germania natiunea a precedat formarea statului, iar оn SUA statul a luat fiinta оnaintea natiunii.
Marx a facut critica Statului, definit ca “domnie a competentei” si care “realizeaza interesul general dincolo de contradictiile sistemului nevoilor, transformвnd individul оn cetatean”. Statul este de fapt “un produs al clasei dominante economic si care justifica dominatia prin autoritatea legilor si a sistemului politic – (“critica filozofiei dreptului” – a lui Hegel).
Se confunda astfel statul cu realitatea sa istorica, statul cu puterea politica ori guvernamentala, ignorвndu-se eforturile facute de J.J. Russeau pentru a defini politic natura regimului democratic”.
Teoria sociologica sustinuta de Jean Duguit, afirma ca de fapt statul “este un fapt istoric, grupul impunвndu-si vointa sa celorlalti membri ai societatii”. Se reliefeaza astfel оn prim plan “puterea materiala a statului”, “forta sa irezistibila de constrвngere”.
Оn legatura cu caracterul puterii de stat (ale puterii publice) opiniile sunt variate, o deosebire esentiala relevвndu-se оntre cele marxiste si cele nemarxiste. Dar dupa cum vom vedea, unele trasaturi sunt retinute de ambele categorii de doctrine, cum este, de exemplu, caracterul politic (pentru aceasta fiind folosite aceleasi argumente sau argumente deosebite), iar altele sunt remarcate fie numai оn doctrina occidentala nemarxista (si sunt retinute pentru democratiile de aici), fie numai de cea marxista. Caracterele puterii de stat retinute de majoritatea specialistilor marxisti si nemarxisti sunt:
1. Politic
2. Putere investita cu forta de constrвngere materiala;
3. Organizat
4. Suveranitate
La aceasta marxistii adauga caracterul unitar, iar unii autori occidentali enumara si alte caractere, precum:
1. Caracterul civil;
2. Caracterul temporar;
3. Putere de superpozitie si de centralizare.
Juristii marxisti retin unele caractere care - zic ei – sunt оntrunite numai de puterile statale si anume:
1. Democratic;
2. Creator;
3. Progresist.
Puterea de stat este o putere politica
Este o caracteristica a puterii de stat argumentata оn mod diferit оn gвndirea marxista fata de cea nemarxista. Pentru Marx si discipolii sai, esenta politicii trebuie cautata оn lupta de clasa, оn doctrina lor baza economica a societatii determinвnd оntreaga suprastructura, deci, si puterea de stat, care este o putere de clasa, apartinatoare aceleia care, fiind detinatoarea principalelor mijloace de productie, este, ca efect al acestui fapt, si detin puterea de stat. Deci, cвnd marxistii spun ca puterea de stat este o putere politica, se refera la caracterul ei de clasa, la faptul ca ea apartine numai unei clase si este utilizata оn general pentru realizarea unor interese specifice, pentru atingerea unor scopuri legate de menirea istorica a unei clase. Si totusi, оn conceptia fondatorilor marxismului, orice putere politica de tip “ expoatator ” are si unele sarcini general-umane, dincolo de cele de clasa, precum cele referitoare la mentinerea echilibrului intern, apararea patriei etc.3
Retinвnd caracterul politic al puterii de stat, unii gвnditori occidentali aduc argumente diferite fata de marxisti. Astfel Harion si J. Giequel sustin ca puterea de stat este o putere politica deoarece:
1. Statul este un arbitru, alegвnd оntre diverse optiuni (mai ales оn occident, prin actiunea grupurilor de presiune);
2. Puterea nu mai este de natura patrimoniala ca оn evul mediu, cвnd se facea o confuzie оntre patrimoniul statului si patrimoniul privat, autoritatea statului fiind o autoritate directa (personala);
3. Sanctiunile pronuntate оn numele statului sunt sanctiuni directe privind persoana si deosebindu-se astfel de cele patrimoniale specifice societatii revolute. Sau оn conceptia altor autori,
caracterul politic al puterii de stat este determinat de existenta deosebirilor dintre guvernanti si guvernati, idee ce reiese din conceptia fondatorilor dreptului constitutional clasic francez.
Puterea de stat este oficiala
Puterea de stat este oficiala. Aceasta оnseamna ca puterea de stat este legitima. Legitimitatea ei se traduce prin faptul instaurarii democratice pe calea alegerilor (vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat) sau forma nedemocratica a folosirii fortei, violentei pe calea revolutiilor, insurectiilor.
Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea, continuitatea si permanenta acesteia, este stiut ca guvernarea trebuie sa fie permanenta, altfel societatea sufera si genereaza haos.
Ca putere oficiala, chiar daca este formata din reprezentantii unui grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care decid), puterea de stat se exercita pentru оntreaga societate, conduce toata societatea.
Оn opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa si totodata mijlocul puterii de stat de a se valoriza ca factor de comanda sociala sunt crearea si aplicarea normelor juridice. O considerabila parte a relatiilor sociale devin astfel relatii juridice, al caror continut se exprima prin drepturile si obligatiile, juridiceste consacrate si garantate, ce revin participantilor la aceste relatii. Optiunea politica devine acum dirijare statala si juridica, aflata sub semnul virtualitatii constrвngerii juridice. Desi normele juridice nu asaneaza totalitatea normelor si relatiilor politice sau de alta natura existente оn spatiul social – acest lucru nefiind de altfel posibil si nici necesar – prin functiile pe care le оndeplinesc – si оnainte de toate prin postularea preeminentei intereselor generale -, normele juridice subordoneaza toate celelalte norme sociale, le polarizeaza оn jurul anumitor valori specifice societatii, astfel оncвt, оn cele din urma, оntregul sistem normativ al societatii poarta pecetea unora si acelorasi interese.
Desigur ca puterea de stat – ca ansamblu unitar al institutiilor si relatiilor de putere reglementate juridic - nu poate sa acopere si nici nu absoarbe multitudinea si diversitatea institutiior si raporturilor de putere existente оn societate (corpul electoral, partidele politice, sindicate, alte organizatii, grupuri de presiune, organizatii religioase). Dimensiunea puterii оn societate, sub diferitele ei forme (puterea institutionala, puterea partidelor, a sindicatelor, a grupurilor de presiune, mass-mediei etc.) si interactiunea dintre factorii ei constituie o conditie esentiala de echilibru si eficacitate la nivel social, precum si premisa decisiva a unui regim autentic democratic.
Puterea de stat si societatea se afla оntr-o relatie de influenta reciproca. Daca puterea de stat se realizeaza ca autoritate оn societate si fata de ea, societatea actioneaza de asemenea asupra puterii de stat. Astfel: orice societate оsi polarizeaza interesele generale оn jurul unor valori pe care puterea de stat, sub aspectul esentei ei, a modului ei de organizare si de exercitare, nu le poate ignora (de exemplu ideologia democratica, liberala si pluralista); ansamblul relatiilor economice ale societatii, inclusiv relatiile de proprietate, influenteaza de asemenea organizarea puterii de stat si functiile ei (de exemplu, economia liberala, comparativ cu cea socialista); circumstantele istorice si traditiile (bunaoara, constituirea unor state оn procesul decolonizarii, traditiile monarhice sau republicane) prefigureaza puterea si apoi contribuie la cristalizarea ei; factorul international exercita si el o presiune considerabila asupra puterii de stat (de exemplu, constituirea zonelor de influenta la Ialta, оn 1945); оn fine, psihologia individuala si colectiva оndeplineste un rol important оn procesul organizarii puterii si al stabilirii functiilor si metodelor ei de exercitare. Asadar societatea actioneaza asupra puterii de stat prin intermediul factorilor ideologici, economici, politici, internationali etc., realizвndu-se astfel un original si permanent circuit feed-back оntre puterea de stat si societate.
Puterea de stat este investita cu putere de constrвngere materiala
Statul a fost si este conceput ca un sistem de organizatii care, urmarind realizarea unor functii la nivelul societatii, poate si trebuie sa utilizeze “forta” оn acest scop. Vorbind de caracteristicile puterii de stat, D. Negulescu cita pe Jhering, care оn “Der zweek im Recht” arata ca statul este o putere superioara tuturor vointelor ce se gasesc pe teritoriul sau. Aceasta putere este si trebuie sa fie - pentru ca sa avem un stat – o putere materiala superioara oricarei alte puteri existвnd pe un teritoriu determinat. Statul nu poate fi conceput оn afara puterii de comanda, оn afara puterii de constrвngere. “Lipsa puterii materiale (Macht) este pacatul mortal al statului – preciza Jhering. “Popoarele au suportat – continua el – cea mai rea folosinta a puterii de stat, biciul lui Atila si nebunia unor оmparati romani; ele au sarbatorit ca pe niste eroi adevarati tirani, la picioarele carora oamenii se prosternau оn pulbere. Chiar оn starea de delir, despotismul ramвne o forma de stat, pe cвta vreme anarhia nu; ea este neputinta puterii publice, este o stare antisociala, descompunerea, destramarea societatii”.
Argumentarea necesitatii existentei unui aparat оnzestrat cu “forta materiala de constrвngere” оn societate este diferita оn gвndirea marxista, fata de cea nemarxista, celei dintвi fiindu-i specifica o pozitie ce rezulta din caracterul de clasa atribuit puterii de stat. Astfel, potrivit conceptiei marxiste, daca statul prin esenta lui este aparatul minoritatii si apara interesele minoritare, dominanti fiind оndreptat оmpotriva celor multi, el nu poate exista altfel decвt prin organizarea unui sistem specializat de organe care sa impuna vointa clasei dominante, sa asigure prin forta aplicarea legilor ce nu exprima vointa generala. Оn doctrina socialista ideea aceasta a fost nuantata оn ultimele decenii, sustinвndu-se ca оn statele de acest tip recurgerea la forta constituie ultima ratio, sfera constrвngerii statale оngustвndu-se treptat, statul transformвndu-se оntr-un stat al оntregului popor, unde dictatura este оnlocuita cu autoconducerea societatii.
Оn ceea ce priveste doctrinele nemarxiste, aici explicatiile necesitatii unei forte de constrвngere materiala sunt mult mai variate mai nuantate. Astfel, unii specialisti, vorbind de guvernanti si guvernati au demonstrat necesitatea acesteia plecвnd de la sfera larga a celora ce trebuie sa se supuna ordinelor guvernantilor. Cei mai multi, оnsa, au argumentat necesitatea unui aparat de constrвngere pentru apararea ordinii sociale, a intereselor comunitatii оn ansamblul ei. Se arata ca puterea de stat detine monopolul constrвngerii materiale, fara a atribui nici o semnificatie sau caracter de clasa acesteia. Constrвngerea apare astfel necesara pentru apararea valorilor оntregii societati, a vietii, a sanatatii, libertatii si averii tuturor.
Оn legatura cu necesitatea fortei de constrвngere, оn literatura de specialitate s-a subliniat “ca statul nu a existat оn sensul modern al cuvвntului, decвt оn momentul оn care a concentrat оn mвinile sale оntreaga putere de constrвngere materiala”, ca “оn anumite privinte esentialul puterii rezida оn acest monopol al constrвngerii materiale оn care statul оnsusi nu este decвt o forma vida de sens”.
Puterea de stat are caracter organizat
Privita prin prisma necesitatilor care i-au determinat aparitia, ca si prin prisma functiilor ce le are de оndeplinit, puterea de stat nu poate fi altfel conceputa decвt ca putere organizata, structurata si echilibrata, оn sensul stabilirii unor legaturi stabile, ferme оntre componentele sale.
Anvizajata prin prisma cerintei functionale care i-a determinat aparitia – conducerea organizata si unitara a societatii – statul apare ca un sistem organizational politic a carui menire este conducerea societatii, conducere ce se realizeaza – оn mod deosebit оn societatile contemporane – prin adoptarea de norme juridice ce au valabilitate pe оntreg teritoriul si cu privire la оntreaga populatie asupra careia se exercita autoritatea de stat. Ori, atвt adoptarea normelor cвt si aplicarea lor sunt оn competenta unor forme organizationale statale, fiecare categorie de organe detinвnd, dupa caz, competentele оn domeniul crearii dreptului, a realizarii lui prin mijloace administrative si a realizarii lui pe cai juridice. Pentru aceasta оntreaga activitate exista un оntreg esafodaj de organe de stat оntre care relatiile esentiale difera оn functie de sistemul politic sau constitutional adoptat оn tarile respective.
Privit prin prisma functiilor pe care le are de оndeplinit – asa cum au fost conceptualizate de stiinta clasica a Dreptului constitutional ( functia legislativa, functia executiva si cea judecatoreasca ) sau asa cum sunt azi formulate оn literatura de specialitate ( de determinare a scopurilor, sarcinilor societatii, de organizare a realizarii acestora, de distributie a valorilor si de aparare a lor etc. ) puterea de stat apare necesarmente organizata, fiecare sarcina trebuind a fi realizata potrivit specificului ei de un organ sau organe competente ale statului.
Puterea de stat este unica
Оn legatura cu aceasta caracteristica, C. Dissescu arata, cu multi ani оn urma, ca “scriitorii germani au mai stabilit un caracter special statului,” / usammen gehorigkeit”, adica unitatea, legatura comuna, entitatea sub care оl privesc statele straine. Dar aceasta оnsusire – preciza el – intra оn notiunea teritoriala a statului, al carui caracter este unitatea si indivizibilitatea. Noi credem, alaturi de altii, ca unitatea este o cara
